Mentalitatea Moinesti

Am trăit 18 ani în acest oraş fără să am prea multe ieşiri sau contacte în „afară” aşa că Moineştiul reprezenta pentru mine întregul meu univers. Nu credeam că oamenii de prin alte părţi se deosebesc prea mult de noi şi bănuiam că au aceleaşi gânduri, gusturi sau valori cu moineştenii, pe care îi cunoşteam atât de bine. De asta am fost uimit să aud sintagma “mentalitate de moineştean” folosită de oameni mai „umblaţi” decât mine. Expresia era întotdeauna spusă într-un context în care să pară că înglobează majoritatea locuitorilor din Moineşti, dar îl exclude pe cel care o foloseşte (şi poate pe interlocutorii săi). Nu înţelegeam ce diferenţe atât de mari ar putea fi între moineşteni şi restul lumii, încât să putem fi consideraţi o specie aparte.

Astăzi, la 6 luni de când locuiesc în Bucureşti, înţeleg mult mai bine la ce se referă această mentalitate. Nu e vorba de o civilizaţie complet diferită, un fel de rezervaţie a unei specii pe cale de dispariţie, diferenţele sunt mult mai subtile şi sunt cu greu observabile de cei din afară. Este vorba de modul în care moineştenii văd lucrurile şi despre cum le înţeleg. Mă voi referi în principal la tineri, pentru că la ei (noi?) se observă cel mai bine această diferenţă de atitudine. Moineştiul e plin de elevi de liceu care habar nu au ce meserie vor să practice pe viitor şi, ca atare, ce facultate să urmeze. Sunt mulţi care, după ce se văd cu bacalaureatul luat încă sunt dezorientaţi şi ajung să ia decizii prost inspirate pe care apoi le vor regreta (vor abandona facultatea după un an sau doi, dându-şi seama că nu e pentru ei sau, daca reuşesc să o termine îşi vor da seama că nu vor să profeseze în acel domeniu). Aici intervin şi părinţii care îşi împing copiii către meserii „de viitor” în fiecare an alte şi alte meserii şi facultăţi sunt „de viitor”, în funcţie de modă şi de poziţia astrelor, probabil) fără să ia în considerare aptitudinile viitorilor studenţi.

Centrul universitar ales (atunci când nu este impus de părinţi – „Te duci la Iaşi că e mai aproape, îţi trimit mai uşor pachet, vii mai des pe acasă, etc”) este ales cel mai adesea după considerente frivole („Jumate de clasă se duce la Braşov…pfoai ce-o să ne distrăm toţi pe acolo”). Până a ajunge licean, elevul de gimnaziu este îndrumat pe acelaşi drum ca şi colegii lui (doar e şcoală „generală”) şi ştie că va fi elev la unul dintre cele trei instituţii de învăţământ mediu din Moineşti, foarte puţini fiind cei care pleacă la licee vocaţionale sau pur şi simplu mai bune din afara Moineştiului. Aici apare o altă obsesie a moineştenilor şi ea se referă la „legarea de glie”. Părinţi care îşi obligă copilul abolvent de facultate să se întoarcă în Moineşti unde va lucra ca vânzător sau conţopist, tineri căsătoriţi care lucrează pe salarii de 3-4 milioane, deşi într-un oras mai mare ar fi plătiţi dublu sau triplu pe aceeaşi muncă, copii lipsiţi de aspiraţii academice datorită siguranţei unei case părinteşti („găseşte el ceva de lucru să se întreţină”) în Moinesti, toate sunt cazuri reale, ale unor oameni care încearcă să îşi facă un viitor într-un oraş care nu le oferă nicio şansă de aşa ceva deocamdată. Să fie oare atât de mare dragostea faţă de oraşul natal? Aiurea! E vorba de comoditatea moineştenilor, o afecţiune de-a dreptul patologică, parte din mentalitatea de care vorbeam.

Ar mai fi multe: atitudinea de „las-o că merge şi aşa”, ideea de inutilitate a culturii („ce-mi trebe mie să citesc, las’ să citească alţii”), concepţia că ţi se cuvine totul („cum adică să dau BANI pe un film/joc/muzică/software/etc ??”), egalitatea DEOSEBIT = DIFERIT = CIUDAT = TREBUIE RESPINS conform căreia oricine nu poartă tricouri cu DE PUTA MADRE şi nu ascultă manele este inferior şi trebuie agresat ori verbal ori fizic (da’ să te vadă toţi prietenii ca să se ştie că eşti şmecher), ideea că să iîţi înşeli prietenul\prietena\soţia\soţul e un fapt perfect normal, deloc condamnabil atât timp cât nu se află (bineînţeles că o să te lauzi prietenilor, de fapt mai mult pentru asta ai făcut-o) şi multe altele care formează un „fel particular de a gândi al unui individ sau al unei colectivităţi” (Definiţia pentru „mentalitate” – DEX ‘98), propriu acestei aşezări aproape urbane pe care o iubim şi pe care, mai presus de orice, iubim să o urâm!

Incheiere: Pentru toti cei care sunt “din afara”, pentru a va lamuri ce si mai ales cine este Moinestiul:

Moinesti pe Wikipedia

moinestionline.ro

moinesti.ro